Utilizarea energiei ce vine din cosmos sub formă de radiaţie leptonică sau cronală poate fi depistată cu ajutorul diferitelor figuri geometrice folosite drept acumulatori. Unele din cele mai larg utilizate figuri sunt: cercul, spirala şi piramida. În spectrul energiilor acestor figuri sunt prezente toate modelele de frecvenţă ale radiaţiilor organelor şi celulelor sănătoase ale omului.

Tot aşa cum produsele din alimentaţia noastră conţin nu numai substanţe folositoare, necesare vieţii omului, dar acestea mai poartă şi informaţii despre unde şi cum au fost cultivate, de către cine, cum au fost transportate, unde au fost păstrate şi prelucrate.

Aşa şi combinaţiile sau legăturile de substanţe minerale (aur, cupru, metaloide) care sunt introduse în polimerul TORSER-ului îşi poartă energia informaţională proprie.

Mineralele joacă un rol fiziologic uriaş în însuşi organismul uman. Intrând în componenţa tuturor celulelor, acestea determină structura celulelor şi a ţesuturilor, participă la procesul metabolismului intercelular, în procesele fermentative, menţin presiunea osmotică şi echilibrul acido-bazic la un anumit nivel.

Microelementele necesare organismului reprezintă catalizatori şi stabilizatori ai diferiţilor fermenţi, vitaminelor, hormonilor, care ajută la utilizarea biologică şi absorbţia componentelor neorganice în formă ionizată. Elementele ionizate şi compuşii acestora exercită o influenţă deosebită asupra tuturor proceselor din organism. Esenţa lor constă în aceea că ele ridică gradul de activitate în compuşii lor mai mult decât în stare separată.

TORSER din punct de vedere al homeopatilor

Efectul benefic al elementelor din contrucţia TORSER-ului coincide cu rezultatele pozitive obţinute pentru acele îmbolnăviri în cazul cărora homeopaţii recomandă utilizarea suplimentară a acestor metaloide.

Microelementele şi metaloidele conţinute în TORSER, exercită asupra câmpurilor fizice fine ale omului o influenţă similară influenţei aceloraşi substanţe din microorganismele la nivel submolecular în homeopatie, ceea ce ne duce la gândul despre unul şi acelaşi punct de aplicare şi acţiune asupra omului, adică asupra nivelului energoinformaţional al acestuia.

Această presupunere este confirmată şi prin faptul că efectul pozitiv de pe urma procedurilor cu dispozitivul TORSER coincide cu acele indicaţii pentru care homeopaţii recomandă şi utilizează aceste adaosuri în practica lor în cazul diferitelor boli.

Conform indicaţiilor homeopatice de folosire a acestor metale şi metaloide, este posibilă prognozarea din timp sau presupunerea efectului pozitiv al TORSER-ului pentru cele mai diferite îmbolnăviri. Mai mult, efectul maxim este produs de formă şi conţinut în combinaţie cu câmpul de torsiune din dreapta.

Această îmbinare prezintă nişte caracteristici uimitoare, cu un spectru cu totul larg, şi exercită o influenţă puternică asupra celor mai răspândite dereglări ale funcţiilor: psihică, nervoasă, cardiovasculară, respiratorie, endocrină, precum şi ale tubului digestiv şi ale pielii.

Propunem să vă facem cunoştinţă cu această analogie conform principalelor indicaţii privind utilizarea în homeopatie a formelor ionizate ale acestor metale şi metaloide, care intră în componenţa TORSER-ului.

Aurul (Aurum metallicum) a ocupat întotdeauna unul din locurile importante printre mijloacele medicale homeopatice. Acesta este recomandat în cazul:

• bolilor psihice şi nervoase: scleroză cerebrală cu depresii, nelinişte, irascibilitate, epilepsie, meningită;
• bolilor cardiovasculare: stenocardie, aortită, arterioscleroză, boala hipertonică de gradul II şi III, ş.a.m.d;.
• bolilor de ochi;.
• bolilor de nas şi urechi;.
• bolilor ficatului; .
• bolilor sistemului osos;.
• bolilor feminine: fibroame ale uterului, metrită cronică, vaginită şi în cazul chisturilor ovariene şi altele.

Cuprul (Cuprum metallicum) intră în componenţa plantelor şi a tuturor speciilor de animale. Conţinutul total al cuprului în organismul omului este de 100-150 mg. În ficatul unui om matur sunt cam 35 mg, iar în sânge 5 mg. În eritrocite cuprul se găseşte în combinaţie cu proteina stromei şi nu în hemoglobină.

Conţinutul de cupru în sânge se modifică în mod ritmic în decursul celor 24 de ore: cantitatea maximă de cupru se observă la amiază, iar cea minimă - la miezul nopţii. Mărirea conţinutului de cupru în ser se observă în cazul bolii lui Basedow, al brucelozei, în cazul unor forme de ciroză hepatică.

Utilizarea cuprului ca mijloc terapeutic pentru tratarea unei serii de afecţiuni este cunoscută din vremurile antice. Astfel, de exemplu, medicii încă din sec. al XIX-lea au folosit cu succes, în scop profilactic împotriva holerei, purtarea plăcuţelor de cupru pe piept şi pe spate. Toţi cărora au reuşit să le agaţe aceste plăcuţe de cupru nu s-au îmbolnăvit de holeră.

În homeopatie, preparatele cuprului se folosesc în cazul următoarelor dereglări:

• boli psihice şi nervoase: coree, meningită, encefalită, arahnoidită, epilepsie, eclampsie, paralizii, scleroză difuză, nevroze, alcoolism;
• îmbolnăviri cardiovasculare: stenocardie, colaps cu mişcări spastice, cianoză, endarterită obliterantă;
• imbolnăviri ale căilor respiratorii: bronşită, tuse convulsivă, cu accese de tuse până la sufocare şi cianoză, astm;
• boli gastro-intestinale: gastroenterită, vome, diaree cu sânge şi colici puternici, holeră, dezinterie;
• hepatite, ciroză hepatică cu ascită;
• anemii care nu răspund la tratamentul doar cu fierul.

Telurul (Tellurium) este un metaloid rar care intră în componenţa TORSER-ului. Pulberea de telur amorf a fost încercată de către Gering şi introdusă în homeopatie în anul 1850. În componenţa organismului omului nu a fost descoperit, dar din punct de vedere chimic are foarte multe în comun cu sulful.

Principalele indicaţii pentru utilizarea lui sunt următoarele:

Ţinând cont de aceste indicaţii şi observând efectele pozitive în urma tratamentului cu TORSER, aproape pentru toate simptomele bolilor enumerate mai sus, este evident că nu numai forma şi câmpul "tratează", ci şi aceste adaosuri din polimerul TORSER-ului.

Elementele componente ale TORSER-ului neutralizează unele câmpuri neechilibrate, determinând în mare măsură starea psihosomatică a omului.